De curând la noi la fundație au venit un băiețel cu surioara lui. Pe canalul obișnuit (DGSPC), ei au un caz special. Nu au fost abandonați. Mama lor este femeie de serviciu și tatăl alcoolic și bătăuș profesionist, nu pe strada ci doar în sânul propriei familii.

Când pumnii s-au mutat de la soție la copii statul a intervenit și i-a luat. Mă bucura nespus ca a început și la noi sa se implice statul din ce în ce mai mult. Pana nu de mult copiii din orfelinate erau doar cei abandonați. Pana nu de mult dacă tu nu-ți părăseai copilul nu ți-l lua nimeni oricum te purtai. Normalitatea însă este aceasta. Cea de acum.

De Crăciun copiii aceștia de care va povestesc au avut voie sa meargă la familie douăzeci și patru de ore. Am avut emoții dar totul a decurs normal. Asta până ei au trebuit sa plece, sa se întoarcă la noi. Familia s-a împotrivit și directorul nostru care e pâinea lui Dumnezeu a trebuit sa meargă la ei cu poliția și să-i smulgă de lângă părinți. Pentru acești copii noi suntem niște criminali.

Niște criminali cu care se văd nevoiți sa trăiască. Ce trebuie sa știți este ca toți copiii mei își divinizează părinții INDIFERENT de cum s-au comportat cu ei. Băiețelul a fost și este extrem de afectat de faptul ca l am luat de acolo. Așa ca dacă treceți cumva pe strada Săbăreni din cartierul Giulești sa știți ca locuiește acolo un băiețel de șapte ani care este extrem de trist în acest sfârșit de an. Un băiețel care sper ca într-o zi ne va ierta pentru Crăciunul acesta.