Obișnuim la orfelinat să lăsăm copiii să meargă de sărbători în familii de oameni care doresc să îi primească. În weekend sau măcar la o plimbare. Familiile respective sunt alese cu atenție de personalul fundației. Una din ele a fost, într-o după-amiază de vară, familia Banea. Prieteni buni ai mei, Adina și Marius, au ales să petreacă o după-amiază la mall cu una din fetițele mele, mică pe atunci. Au fost cu ea la spațiul de joacă, la film și la masă. La final au insistat să îi cumpere ceva, orice. Fetița a spus că tot ce își dorește este o ojă verde. Adina a insistat spunându-i că poate să îi ia chiar orice, o jucărie, o haină, ceva mai scump. Fetița a insistat, ojă verde.

-De ce? a întrebat Adina exasperată.
-Așa avea mama mâinile și e tot ce-mi amintesc de la ea. Vreau să avem mâinile la fel.

Adina mi-a povestit asta în lacrimi. Am și eu ochii plini chiar și acum când scriu.