Unul din îngerii mei este Mihăiță Bariz. Este un puști de 22 ani născut cu o boală genetică incurabilă: fibroză chistică. Ca să supraviețuiești cu această boală trebuie să petreci cam 20 de zile pe lună în spital. Două treimi din viața ta. Ca să reducă puțin această perioadă, mama lui Mihăiță s-a făcut asistentă ca să-l poată trata și de acasă.

Acum o să vă spun de ce este el îngerul meu și al Fundației Metropolis. De mulți ani el luptă pentru alți pacienți bolnavi de fibroză chistică și nu numai. Se agită, merge pe la ministere, protestează, cară medicamente și se roagă de doctori. Pentru alții. Mihăiță când nu e internat în spital, poartă mască peste tot pe unde merge pentru că are probleme de imunitate. Pentru Mihăiță masca este o obișnuință. Zâmbește când ne aude că ne e greu să o purtăm.

Îl cunosc de câțiva ani și mereu când îl întreb ce își dorește de la mine îmi trimite un caz: “poți să-l ajuți pe el?”. O singură dată mi-a spus că vrea ceva pentru el. M-am bucurat. Mi-a spus că cea mai mare dorință a lui e să merg cu el la cinema să văd 5 Feet Apart, ca să îi înțeleg boala. Vă jur că nu am plâns atât de mult la un film în viața mea. Un film despre doi adolescenți condamnați la o viață scurtă și grea, iar eu îl vedeam împreună cu un puști de 19 ani care are aceeași soartă. A fost extrem de greu să-mi las lacrimile să curgă fără să duc mâna la față sau să-mi trag nasul, pentru că mă gândeam că asta îl va afecta.

Căutați-l pe Facebook și pe Instragram și vedeți ce postează, uitați-vă la poza lui de copertă cu Colectiv, încercați sa va puneți în locul lui.

În 2019 mă aflam la Miami în una din ultimele zile de filmare de la Miami Bici și una din cele mai grele scene. Banii erau pe sfârșite și întreaga echipă stătea pe loc ca să treacă norii, pentru că nu puteam filma cu ei căci nu aveam racord. Nu știam ce să mă fac, nu mai aveam bani să refilmam, să venim în altă zi. Stăteam pe jos, deznădăjduit. Atunci am primit un mesaj de la EL. Da, EL cu majuscule. Mihăiță îmi trimitea poza unui copil aflat cu el în același spital și ma întreba dacă putem să-l ajutăm. Nu-mi venea să cred! Cine era puștiul ăsta și de unde avea atâta putere? Am vorbit cu el apoi m-am ridicat și m-am scuturat. Hai, ce-o fi o fi, le-am strigat celor din echipă. Nu murim din asta. Alții au probleme adevărate, capul sus băieți. Atunci vă jur că a ieșit soarele și noi am început să filmăm. De atunci, de câte ori mi-e greu, intru pe profilul lui Mihăiță sau vorbesc cu el. El îmi dă putere, el îmi este mie idol și înger.

Acum că ați înțeles, am nevoie să mă ajutați să strâng bani pentru un medicament minune care-mi ține mie îngerul în viață și pe picioare. Măcar o scurtă perioadă până reușesc să îi conving pe cei de la Agenția de Medicamente că merita să-l pună pe lista de medicamente compensate.

Ce ziceți? Că tot e duminica Mihai și Gavril, pentru îngerul meu Mihăiță? Putem?

Codin Maticiuc, text preluat de pe pagina de Facebook